poveşti fără cuvinte

Lumea mea e populată de poveşti in culori.  Deschid fereastra şi dincolo de ea găsesc o barcă, un deal care se preface in val, incepe să plouă,  ploaia devine peşte, apar stelele… Lumea e aşa cum vreau să o vad eu. Între noi sunt culorile şi visele, fragmente de stări şi detalii, nuanţe şi tuşe de tot felul.

Pictez de cand eram la gradiniţă, aveam şi un acordeon la care visam să cânt, dar mai tarziu, la şcoală, am ajuns dirijor de cor.  Cel mai mult, insă, imi placeau poveştile şi mai ales ilustraţiile din cărtile cu poveşti sau poezii. Visam să am şi eu intr-o bună zi propria carte cu poveşti. Încă visez.

Am avut o copilărie foarte fericită şi cred că la un moment dat am simţit nevoia să o pictez. Pictez pentru copii mici şi mari, iar in poveştile mele mă insoţesc soarele şi luna, ziua si noaptea, case care zâmbesc şi in care imi adăpostesc personajele.

Orice material mi-e prieten dacă simt că poate să duca mai departe povestea pe care o am de spus.

Acum ştiu că, indiferent pe ce drum voi fi, poveştile mele fară cuvinte mă vor urma.

Lasă-ţi gandul să calatoreasca in lumea mea. Spune-mi din ce textură e visul tău, iar eu il voi picta!